duminică, 31 octombrie 2010
Un colţ de rai....
Este greu de descris in cuvinte ceea ce am simtit cand am trecut pragul mănăstirii Prislop. Un colţ de rai în aceasta lume.
Acum un an au fost doar parintii mei....din pacate eu nu am putut sa merg...dar anul acesta am reusit sa trec pragul manastirii...
Drumul destul de greu până la mănăstire care se afla la 13 km de Hateg este dat repede uitării odată ajunsa la poarta acesteia.
Mănăstirea Prislop are un farmec aparte, poti simti ca totul a fost ridicat cu credinta si suflet...
Mănăstirea propriu-zisă, veche de 500 de ani, adăposteşte icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului.Pe lângă aceasta mai sunt prezente şi icoanele pictate de părintele Arsenie Boca, de numele căruia se leagă renaşterea acestei mănăstiri vitregite de soartă, icoane care sunt diferite de toate picturile bisericeşti deoarece sunt foarte luminoase iar culorile folosite sunt extrem de deschise şi
De la mănăstire porneşte către deal un drum care duce la cimitir, un cimitir aparte deoarece este extrem de curat, de luminos, un cimitir care o stare de linişte şi, poate , de înţelegere a faptului că suntem trecători cu toţii pe acest pământ....totul e inconjurat de verdeata....ai impresia ca esti într-o alta lume,o lume lipsita de griji si de răutate.
Aici sunt îngropate măicuţele dar şi părintele Arsenie Boca.
La mormântul acestuia vin zilnic mulţi pelerini pentru că părintele a făcut multe minuni în timpul vieţii, dar şi mai multe după trecerea lui la cele veşnice.
Toti cei care au trecut pe la mormântul parintelui au adus flori....buchete de flori, flori în ghiveci....toate aceste flori încununează mormintele maicuţelor şi al părintelui.
Părintele Arsenie avea darul de a citi trecutul, prezentul şi viitorul oamenilor, dar şi de a vindeca prin puterea lui Dumnezeu. Sunt mulţi oameni cu boli grave care au fost vindecaţi de părintele Arsenie atunci când trăia, însă şi după moartea acestuia atingerea crucii de la mormântul său şi credinţa în puterile părintelui continuă să facă minuni.
De la cimitir poteca se continuă către o peşteră săpată în stâncă de un călugăr, peşteră în care se refugia şi părintele Arsenie, uneori chiar si pentru câteva săptămâni, fără hrană, purtând cu el numai Biblia....
Daca aveţi drum în Tara Haţegului nu ezitati sa mergeti şi la mănăstirea Prislop vă veţi simti intr-o lume mai curata şi mai aproape de Dumnezeu...şi la plecare sufletul va fi împacat, mai încrezător în speranţa din sufletul nostru!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Dumnezeu sa ne pazeasca si noi sa-L pazim pe El de rautatile noastre
RăspundețiȘtergereAi mare dreptate....
RăspundețiȘtergere