Sa traim bine la anu' !!!

De ce?????.....Pentru ca e un fleac.....Ne-au ciuruit!!!!

Ca in copilarie.....

Ieri a nins....a nins ca in copilaria mea...cu fulgi mari si desi....nu traiesc in trecut dar cateodata imi e dor de varsta aia nevinovata cand totul era posibil si cand lumea era mai buna.....

Craciun fericit!

Câteva dintre articolele publicate de Adrian Paunescu

PAMFLETE CORDIALE
Revoltă şi milă pentru amărâţii care ne conduc



Actuala putere s-a comprimis într-o asemenea măsură, încât a mai lua-o în serios, devine un gest disproporţionat şi absurd. Cum să te faci că nu observi halul în care au ajuns cei care ne conduc? Din teritoriul guvernării ei au căzut treptat în mocirla bancurilor de toate felurile. Li se văd, imediat, aţele de care îi ţine păpuşarul. E drept că, prin ceea ce produce în societate, marioneta Boc nu poate stârni numai râsul. Vechea sintagmă la care se referea adesea Nichita Stănescu, "râsu-plânsu", e tocmai potrivită pentru a-l defini pe acest specimen părăsit de orice ideal şi biruit de toate laşităţile. Trebuie ca unul dintre cei care i-au marcat, într-o clipă anume, viaţa, să fi fost măcelar de animale mici, aşa de mult îi place premierului de la Bucureşti să taie, să chinuiască, să umilească. Boc este peticul care şi-a găsit sacul. Întâlnirea lui cu Traian Băsescu i-a confiscat orice simţ al ruşinii. Nu mai vede nimic şi nu mai aude nimic. Îi bagă liderul o baterie şi un program în fund, şi el urmează orbeşte itinerariul stabilit. Dar, la rândul lui, Emil Boc e şi emiţător de absurdităţi. Clămpăne lemnos ca un component al jocului cu caprele din Moldova "ţa-ţa-ţa,căpriţă ţa" şi asmute guvernul pe popor, când se întâmplă să nu-i vină chef matrozului mlaştinii să trimită el direct toată România în smârc.

Zilele din urmă au fost profund semnificative pentru nivelul de compromitere la care au ajuns căluşarii Bocului rostogol. Ce nu s-a pomenit încă în istoria unui stat de drept, fugărirea miniştrilor în şi din propriile lor cabinete, a avut loc cu o numeroasă audienţă populară. Ce a înţeles electoratul din tot acest coşmar politic? A învăţat cumva o nouă lecţie de respect pentru autoritate? Le-au arătat părinţii - copiilor pe aceşti nenici care fugeau, huiduiţi şi înjuraţi, şi le-au spus: "Scumpii noştri urmaşi, ca ei să vreţi să fiţi şi voi în viaţă!"? Poate că trebuia avertizat publicul că persoanele sub o anumită vârstă n-ar trebui să se uite la aceste prăbuşiri ale ultimului prestigiu moral şi politic al celor care se află la putere. Şi ce mai înseamnă aflarea la putere, când depinde de alţii intrarea în propriul tău birou? Modelul băsescian, de-a evita orice întâlnire cu oamenii, după numeroasele băi de mulţime din perioada cu sindrofii, se răspândeşte cu viteză. În Boc s-a dat cu pătlăgele roşii. Înainte de a se intra în fondul crizei, oamenii mai scoteau şi nişte ouă din plasă şi i le aruncau premierului să aibă ce cloci, când şade la guvern şi cujetă ori nu mai şade.

Dar faptul cel mai grav riscă să devină noua minciună, cu care au fost amăgiţi protestatarii de la Ministerul Finanţelor şi de la celelalte ministere, ieşiţi sau intraţi să-şi caute dreptatea. După ce, strâns cu uşa, ministrul Finanţelor a anunţat că restituie funcţionarilor toţi banii de pe stimulentele din august şi septembrie, reţinuţi ilegal de Băsescu şi Boc, ale căroror mâini - greblă se făcură, nici n-au apucat oamenii să iasă bine din zona conflagraţiei verbale că dl Ialomiţeanu a şi început să mai taie din bani. Iar vineri, pe seară, capul de junincă impenetrabilă al premierului a şi apărut să-l pună la punct pe ministru că de ce a promis. Ce-o crede lumea asta? Ce fel de oameni sunt aceşti miniştri duplicitari până la ruperea în patru? Va mai crede vreun cetăţean pe vreun ministru care îi va făgădui o soluţie, într-un moment de tensiune şi de criză? Împingerea în jeg a demnitarilor, de şefii lor, nu pare cea mai bună soluţie pentru refacerea autorităţii de stat. De ce i-au mai adus în Executiv pe aceşti noi miniştri dacă tot îi ţin în lesă, cu un fel de ură personală, de parcă şi-au terminat adevrsarii şi acum se apucă de distrus şi prietenii? Ce autoritate va avea de acum încolo ministrul Finanţelor în faţa cetăţenilor? Ce autoritate va avea ministrul Finanţelor în faţa primului-ministru? Sau nu e nevoie decât de slugi care să se facă una cu podeaua când Băsescu şi Boc fac exerciţii de schi pe tavan?

O previziune pe care aş dori să n-o uităm: se va alege praful de această grupare pe care n-o unesc decât nişte interese meschine, aşa cum s-a văzut şi când, într-o noapte, Băsescu a mutat întregul partid de la stânga la dreapta şi n-a simţit nici o ameţeală. Şi nici membrii de partid n-au simţit nici o ameţeală. Ce fel de caractere dezvoltă acest partid? Ce fel de oameni creşte? Zice Băsescu ca femeile să se pensioneze la 65 de ani, toată pedelimea şi o parte din pulime sar cu entuziasm, aplaudă şi votează această genială idee de influenţă maritimă. Mai stă ce mai stă Băsescu, are nevoie de un pretext să nu trimită legea la Monitorul Oficial, se întoarce şi zice că propune Parlamentului ca vârsta de ieşire la pensie a femeilor să fie 63 de ani. Partidele din opoziţie şi chiar şi partidul maghiar pledaseră pentru această idee. Fuseseră luate în râs. Acum, cei ce îi călcaseră în picioare că nu înţeleg necesitatea pensionării la 65 de ani le invită, cu insistenţă, să voteze şi ele pentru vârsta de 63 de ani, ce naibii. Se uită în ochii celor care avuseseră ideea, se prefac că nu mai ţin minte şi pregătesc ei banchetul pentru dreptatea care li se face femeilor. Ei uită, bineînţeles, celelalte nedreptăţi din lege, asupra cărora nici preşedintele n-a stăruit că era prea frământat de propriile probleme.

Mă uit cu groază la trecerea zilelor şi a nopţilor. Nu mai am în faţă cine ştie ce timp, să le văd pe toate şi să încerc să particip la îndreptarea lor. Atâţia oameni au murit înainte de a ajunge la vârsta mea. Eu însumi nu mai pot face socoteli pentru prea mulţi ani înainte. Când eram tânăr visam impetuos că vom schimba lumea şi vom găsi nişte soluţii acceptabile pentru toţi. Ştiam că socialismul din vremea tinereţii mele nu poate dura la nesfârşit, deşi nu descopeream calea pe care s-ar fi putut prăbuşi. Nu cred nici despre capitalismul sălbatic în care trăim că e soluţia definitivă pentru prezentul şi viitorul lumii. Dar câtă răbdare să mai am? Cum să asist neputincios la prăbuşirea ţării şi la erodarea incredibilă a autorităţii? Cum să mă prefac în a nu observa caricaturile de râs şi de plâns ale acestei ţări blestemate, în care avem de toate şi nu ne putem bucura de nimic? Unde e demnitatea noastră? Unde e luciditatea intelectualilor patrioţi de a gândi şi acţiona împreună, pentru scoaterea României din mocirla în care o afundă zilnic nişte amărâţi-aroganţi, care mă revoltă până la milă? În acel val de milă, răsare deodată responsabilitatea faţă de poporul meu, faţă de copiii mei, faţă de soarta oaselor mele în pământul acestei ţări.


sursa Jurnalul.ro

Dumnezeu să te odihnească în pace, MAESTRE!

Să ne rugăm pentru Adrian Păunescu

Poetul anilor mei de studentie este in pragul mortii....sunt trista,sunt mahnita, sunt furioasa....

Târziu

Când v-am rugat să-i ocrotim,
Când v-am rugat a nu-i uita,
N-aţi auzit şi mi-aţi răspuns
Că-i o problemă foarte grea.

Şi-am fost ridicol stăruind
Şi-am încercat să vă mai spun
Şi noi m-aţi învinovăţit
Şi m-aţi considerat nebun.

Şi eu v-am zis că nu e timp,
Că suntem nişte pasageri,
Şi voi aţi construit minciuni,
Mai multe astăzi decât ieri.

Şi-acum de ce vă bucuraţi
De arta celor ce-au murit,
Când voi i-aţi condamnat pe ei
La trai pe muchie de cuţit?

O locuinţă v-am cerut,
S-o dăm artiştilor pribegi,
Şi jaful vostru mi-a răspuns
Cu literele unei legi.

Acum, e gata casa lor
Şi v-aţi putea şi voi mândri
Că daţi o casă celor morţi,
Deşi ei v-au cerut-o, vii.

Târziu răspuns şi ipocrit,
Artiştii au ajuns pământ,
E gata casa vieţii lor,
Dar locatarii nu mai sunt.

Adrian Paunescu



Multumesc, Maestre, pentru poeziile pe care ni le-ai daruit cu atata dragoste, pentru Cenaclul Flacara, pentru Flacara lui Adrian Paunescu....

Un colţ de rai....

Este greu de descris in cuvinte ceea ce am simtit cand am trecut pragul mănăstirii Prislop. Un colţ de rai în aceasta lume.
Acum un an au fost doar parintii mei....din pacate eu nu am putut sa merg...dar anul acesta am reusit sa trec pragul manastirii...
Drumul destul de greu până la mănăstire care se afla la 13 km de Hateg este dat repede uitării odată ajunsa la poarta acesteia.
Mănăstirea Prislop are un farmec aparte, poti simti ca totul a fost ridicat cu credinta si suflet...
Mănăstirea propriu-zisă, veche de 500 de ani, adăposteşte icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului.Pe lângă aceasta mai sunt prezente şi icoanele pictate de părintele Arsenie Boca, de numele căruia se leagă renaşterea acestei mănăstiri vitregite de soartă, icoane care sunt diferite de toate picturile bisericeşti deoarece sunt foarte luminoase iar culorile folosite sunt extrem de deschise şi
De la mănăstire porneşte către deal un drum care duce la cimitir, un cimitir aparte deoarece este extrem de curat, de luminos, un cimitir care o stare de linişte şi, poate , de înţelegere a faptului că suntem trecători cu toţii pe acest pământ....totul e inconjurat de verdeata....ai impresia ca esti într-o alta lume,o lume lipsita de griji si de răutate.
Aici sunt îngropate măicuţele dar şi părintele Arsenie Boca.
La mormântul acestuia vin zilnic mulţi pelerini pentru că părintele a făcut multe minuni în timpul vieţii, dar şi mai multe după trecerea lui la cele veşnice.
Toti cei care au trecut pe la mormântul parintelui au adus flori....buchete de flori, flori în ghiveci....toate aceste flori încununează mormintele maicuţelor şi al părintelui.
Părintele Arsenie avea darul de a citi trecutul, prezentul şi viitorul oamenilor, dar şi de a vindeca prin puterea lui Dumnezeu. Sunt mulţi oameni cu boli grave care au fost vindecaţi de părintele Arsenie atunci când trăia, însă şi după moartea acestuia atingerea crucii de la mormântul său şi credinţa în puterile părintelui continuă să facă minuni.
De la cimitir poteca se continuă către o peşteră săpată în stâncă de un călugăr, peşteră în care se refugia şi părintele Arsenie, uneori chiar si pentru câteva săptămâni, fără hrană, purtând cu el numai Biblia....
Daca aveţi drum în Tara Haţegului nu ezitati sa mergeti şi la mănăstirea Prislop vă veţi simti intr-o lume mai curata şi mai aproape de Dumnezeu...şi la plecare sufletul va fi împacat, mai încrezător în speranţa din sufletul nostru!

31 octombrie - Ziua Internationala a Marii Negre

In fiecare an se sarbatoreste Ziua Internationala a Marii Negre, incepand din anul 1996.

Prin pozitia sa, Marea Neagra este o mare tipic continentala, comunicand prin Stramtoarea Bosfor cu Marea Marmara si prin Stramtoarea Dardanele cu Marea Egee. Sprafata Marii Negre este de 411.540Km patrati, totalizand impreuna cu cea a Marii Azov, 462.535 km patrati si are o adancime maxima, situata in centrul ei geometric, de 2.245 m.

Ziua de 31 Octombrie a fost desemnata ca ”Ziua Internationala a Marii Negre” în anul 1996 când toate cele 6 tari riverane au semnat Planul Strategic de Actiune pentru Marea Neagra.

Caracteristici :

• Principala caracteristica a Marii Negre este stratificarea pe verticala. Apa de la suprafata ( pana la 200 m) difera mult de cea din adancuri, din punct de vedere al salinitatii, al densitatii, compozitiei, gazelor continute si animale si plante intalnite.

• Marea Neagra are o cantitate mai redusa de saruri decat celelalte mari si oceane, deoarece in aceasta mare se varsa multe ape curgatoare: Dunarea, Nistrul, Niprul, Donul s.a.

• ZONA ABISALA este lipsita de viata ; sunt prezente numai unele bacterii sulfuroase sau cu rol in descompunerea materiei organice rezultata din organismele moarte.

• Cu studiul animalelor din Marea Neagra s-au ocupat multi biologi. Dintre acestia, renumiti sunt Grigore Antipa si Ion Borcea.

Eternul feminin....

"Traim numai o data in lume." Goethe

Cineva...

Fie ca iubim sau nu, un lucru este cert: mereu se afla cineva pe acest pamant care sa ne iubeasca!

Un vis.....

Speranta....

Femeia...

Am primit ieri un mail foarte interesant...care te duce cu gandul la puterea aceea pe care o gasesti numai in interiorul tau...


"Femeile au puteri care îi uimesc pe bărbaţi.....
Îndură greutăţi şi cară poveri,
Dar îşi păstrează fericirea, dragostea şi bucuria.
Zâmbesc atunci când ar vrea să ţipe.
Cântă atunci când ar vrea să plângă.
Plâng atunci când sunt fericite
şi râd când sunt nervoase.
Se luptă pentru lucrurile în care cred.
Se ridică împotriva nedreptăţii.
Nu acceptă "nu" drept răspuns
atunci când cred că există o soluţie mai bună.
Suportă lipsuri pentru ca familia lor să aibă de toate.
Merg la doctor cu un prieten speriat.
Iubesc necondiţionat.
Plâng atunci când copiii lor au succes
şi se bucură atunci când prietenii primesc premii.
Sunt fericite când aud despre o naştere sau o nuntă.
Li se frânge inima când le moare un prieten.
Jelesc la pierderea unui membru al familiei,
totuşi sunt puternice atunci când cred că nu le-a mai rămas deloc putere.
Ele ştiu că o îmbrăţişare şi un sărut
pot vindeca o inimă rănită.

femeile sunt de toate mărimile, formele şi culorile.
Conduc, zboară, merg pe jos, aleargă sau îţi trimit e-mailuri
ca să-ţi arate cât de mult le pasă de tine.
Inima unei femei este ceea ce ţine lumea în mişcare.
Ele aduc bucurie, speranţă şi dragoste.
Ele au milă şi idei.
Ele oferă sprijin moral familiei şi prietenilor.
Femeile au lucruri vitale de spus
şi totul de oferit.

TOTUŞI, DACĂ EXISTĂ UN DEFECT AL FEMEILOR ,

ACESTA ESTE CĂ ELE ÎŞI UITĂ VALOAREA"

Doar un vis...

Am prins aseara o picatura de ploaie
in ea se afla un vis
era visul meu…
mi-a alunecat usor printre degete
si de atunci ploua cu lacrimi….

Acasa...

Fiecare are un loc numit..."acasa" si aici m-a inspirat blogul lui Tudor care este foarte mandru de orasul lui,cum de altfel suntem toti de locul acela drag din sufletul nostru!
Acasa totul are un alt gust,chiar si aerul e altfel....Pentru mine anii facultatii au fost cei mai frumosi...de ce? pentru ca acolo in Ardeal mi-am cunoscut cele mai bune prietene care au fost,sunt si vor fi mereu alaturi de sufletul meu....de altfel orasul acela din Ardeal mi-a ramas in suflet pentru totdeauna.....dar "acasa" e altceva...tin minte ca drumul de intoarcere de la facultate il faceam cu trenul si cum ma apropiam de gara din Tg-Jiu simteam ca inima imi batea mai tare,sa imi sara din piept...locurile,oamenii...parca ii stiam pe toti,ca le stiu fiecare particica din suflet... desi vremurile s-au schimbat, oamenii nu mai sunt aceiasi,eu nu mai sunt aceeasi!
Oriunde as fi in lumea asta mare....mereu stiu ca voi avea un loc numit "acasa".

Raceala....

De cateva zile ma bantuie o raceala cumplita....febra,frisoane,"mananc" numai medicamente....am avut un inceput de an scolar nu tocmai placut....

Premii...

Astazi am primit un premiu....de fapt sunt 3 premii intr-unul singur. Le-am primit de la Tudor caruia ii multumesc din suflet ca s-a gandit la mine,mai ales ca ma bucur ca un copil cand primesc un premiu...inca o data iti multumesc Tudor!

Si pentru ca nu e frumos sa le pastrez doar pentru mine le dau mai departe
* unui bun si drag prieten, domnului doctor Alexandru Vasvari, caruia ii multumesc pentru toate gandurile si sfaturile bune(vasvarialexandru.blogspot.com)
* Veronicai pentru ca le merita din plin,sa se bucure alaturi de bebele ei (delphinash.blogspot.com);
* Anei Maria al carei blog are un farmec aparte(dintimisoara.wordpress.com)
* Monicai pentru ca este "Ea"(monicaolteanu.blogspot.com);
* doamnei Elena,ale carei poezii imi incanta sufletul mereu(elenax2009.blogspot.com)

Evantaiul...

In 1797, William Cock a publicat la Londra un ghid al conversatiilor prin intermediul evantaiului: ,,The Original Fanalogy". Doar printr-o miscare a evantaiului putea fi transmisa o propozitie intreaga. In acele vremuri si femeile si barbatii aveau evantaie.
- Un evantai deschis larg: ,,Asteapta-ma"
- A tine un evantai deschis in mana stanga: ,,Vino si vorbeste cu mine"
- Un evantai pus pe obrazul drept: ,,Da"
- Un evantai pus pe obrazul stang: ,,NU"
- Un evantai inchis, langa ochiul drept: ,,Cand te pot vedea?"
- Un evantai tinut langa inima: ,,Te iubesc"
- Un evantai asezat la nivelul: ochilor: ,,Imi pare rau"
- Un evantai pe jumatate inchis, tinut pe buze: ,,Ma poti saruta"
- Rasucind evantaiul in mana dreapta:,, Iubesc pe altcineva"
- Rasucind evantaiul in mana stanga: ,,Suntem spionati"
- Un evantai lasat sa cada: ,,Vreau sa fim prieteni"
- Iti faci aer incet: ,,Sunt maritata"
- Iti faci aer repede: ,,Sunt logodita"
- Inchiderea usoara a unui evantai larg deschis: ,,Ma marit cu tine".

Gânduri pentru tine ...

“Nu uita niciodată că pielea se încreţeşte, părul încărunţeşte, iar zilele se adună în ani... Dar ce e mai important se conservă; forţa şi determinarea ta nu au vârstă.
Spiritul tău e cel care îndepărtează pânzele de paianjen.
Dincolo de orice punct de sosire e unul de plecare.
Dincolo de orice reuşită e o altă încercare.
Cât timp trăieşti, simte-te vie.
Dacă ţi-e dor de ce făceai, fă-o din nou.
Nu te pierde printre fotografii îngălbenite de timp...
Mergi mai departe atunci când toţi se aşteaptă să renunţi.
Nu lăsa să se tocească tăria pe care o ai în tine.
Fă astfel ca în loc de milă, să impui respect.
Când nu mai poţi să alergi, ia-o la trap.
Când nu poţi nici asta, ia-o la pas.
Când nu poţi să mergi, ia bastonul. Însă nu te opri niciodată."


de Madre Teresa de Calcutta

Cum sa faci fericita o femeie....

Este foarte usor sã faci o femeie fericitã! Trebuie sã-i fii: prieten, partener, iubit, frate, tatã, profesor, educator, bucãtar, mecanic, instalator, arhitect, stilist, electrician, sexolog, ginecolog, psiholog, psihiatru, terapeut... si amabil, simpatic, sportiv, iubitor, atent, gentleman, inteligent, amuzant, creativ, sensibil, puternic, întelegãtor, tolerant, modest, sincer, practic, curajos, recunoscãtor, vesel, pasional!

Cuvintele care ucid...

Uneori cuvintele ucid....ucid gânduri, frânturi de viaţă abia plăsmuite, amintiri, speranţe...nu conştientizăm pe deplin, dar cuvintele pot provoaca răni foarte adanci...cuvintele ni se întipăresc în minte şi în suflet, iar ecoul lor nu se pierde poate niciodată...

Bobita si puii ei...

Florile mele....

de camera si din curtea casei...

O lacrima....

Versuri superbe....

Viata ca o floare de mac....

Macul de camp,floricica rosie si firava care creste pe marginea drumurilor si mai ales pe langa semanaturile de cereale a fost considerat simbolul somnului adanc si al mortii:al somnului,pentru ca din maci se extrage opium si al mortii deoarece are culoarea rosie ca sangele.
Macii erau cunoscuti inca de acum 3000 de ani cand s-au gasit maci in piramidele egiptene.

Romanii credeau ca macii pot vindeca ranile din dragoste si de aceea foloseau floarea in vrajile de dragoste.

Grecii vedeau in mac farmecul dragostei si credeau ca floarea e un semn al fertilitatii si ca aduce sanatate si putere ,de aceea atletii primeau inainte de competitii,o potiune magica, un amestec din seminte de mac cu miere si vin.
O legenda greaca spune ca macul a fost creat de Somnus, zeul somnului pentru a o ajuta pe Ceres,zeita recoltelor,care era epuizata dupa ce-si cautase fiica ratacita,de aceea nu mai avea putere sa dea rod recoltelor de grau.Macii au ajutat-o sa doarma si dupa ce si-a revenit,graul a inceput sa creasca din nou.De aici credinta ca prezenta macilor in lanul de grau este esentiala pentru recolta.
Demeter,spune legenda,a creat macul in scopul de a o ajuta sa doarma dupa ce-si pierduse fiica,pe Persephone.

Hypnos and Thanatos (Somnul si Moartea) au fost reprezentati cu coronite de mac sau tinand in maini flori de mac.Evident,grecii erau constienti ca un somn foarte profund indus de opium poate sa duca la moarte.

Alta poveste despre mac spune ca o vrajitoare rea a transformat o femeie intrun mac.Din acea zi,femeia a trait in camp cu ceilalti maci si avea permisiunea sa-si viziteze familia numai in timpul noptii. Intro noapte,femeia i-a spus sotului sau ca daca va culege floarea de mac a doua zi,atunci vraja se va rupe.Dimineata barbatul s-a dus pe camp si a vazut acolo sute de maci care aratau la fel.Dupa ce s-a uitat la fiecare mac in parte,barbatul a stiut care dintre ei e sotia sa,deoarece macul era singura floare care nu avea stropi din roua diminetii. Cand a cules macul,vraja a fost dezlegata si ei au trait fericiti dupa aceea.
In timpul razboaielor lui Napoleon s-au observat flori misterioase care infloreau langa mormintele proaspete ale soldatilor rapusi de razboi.Acele flori,macii, erau rosii ca sangele.Se spune ca macii rosii s-au nascut din sangele varsat de eroi in razboaie .

Dupa primul razboi mondial(1914-18 )medic militar chirurg canadian Lt.-Col. John McCrae, impresionat de multimea florilor rosii de mac, crescute pe campuri si prin cimitirele eroilor, scrie un superb si cutremurator poem intitulat” In Flanders Fields”( cazut el insusi pe campul de lupta si devenit erou).